Istoria lalelelor

Prima mențiune a unei lalele este gasită pe un vas cretan, datată ca fiind de acum 3500 – 4000 de ani, decorat cu ceea ce pare a fi lalele. Există referințe ce pot fi considerate ca fiind lalele înca din timpul Cruciadelor (sec. XI – XIII).
Însa prima referință la lalele, ca floare cultivată este facută de ambasadorul austriac Fleming Augier Ghislain de Busbecq care a văzut pentru prima oara lalele în Adrianopol în 1554. Acesta marturisea că a văzut „o abundență de flori pretutindeni, narcise, zambile și ceea ce turcii numesc Tulipan”. După pensionarea sa, Busbecq a documentat cele văzute în cartea sa „Cele patru epistole ale lui A. G. Busbequius privind ambasada sa în Turcia”.

Termenul de lalea „tulipa” (latina) se trage din turcescul „tulbend” (turban) cu care floarea se aseamană. Otomanii aveau legi stricte privind cultivarea și comerțul lalelelor. Comerțul cu lalele era interzis în afara capitalei. Infracțiunea era aspru pedepsită prin exil sau tortură. În acea perioadă lalelele valorau mai mult decat viața omenească.

Istoria lalelelor în Olanda începe în 1583 când botanistul Carolus Clusius descoperă lalele crescând în Viena. Carolus Clusius (1526- 1609) a fost angajat ca botanist la curtea austriacă, în Viena din 1574 pana in 1588. După ce a fost exclus de la curte s-a retras în Olanda. În cartea sa din 1583 Clusius menționează întroducerea lalelelor de către Busbecq și obținerea de rasaduri. Clusius a cultivat mai multe varietăți de lalele și le-a răspândit la alți colegi botaniști din Europa. De aceea este considerat principalul responsabilul pentru întroducerea în Europa a lalelelor ca plantă cultivată cu scop ornamental.

Multe minunate picturi în acuarela cu lalele din această perioadă sunt azi considerate adevărate opere de artă, dar pe atunci nu erau decât materiale publicitare, ce erau prezentate în cataloage și aveau rolul de a tenta cumparatorul în a face achiziții cât mai extravagante. Speculațiile au crescut într-o asa masură încât bulbii erau vânduți mai repede decât puteau crește. În consecință erau vânduți în avans, pe hârtie.

Aceste hârtii erau revândute înainte de recoltare la prețuri din ce în ce mai mari. Comerțul a devenit profitabil nu datorită dragostei față de aceste flori ci din lăcomie pentru bani. Prețurile au crescut în spirală pană la un nivel ridicol pentru niște bulbi pe care nici vânzătorul nici cumparătorul nu i-a văzut înflorind. Această perioadă de absurde speculații a devenit cunoscută ca „Tulipomania” 1634 – 1637 (oficial 1636 – 1637) și fenomenul a fost atât de intens încat stârnește și azi interes în rândul istoricilor și economiștilor.

Atât de mare era absurditatea acelor vremuri, în toiul „Tulipomaniei”, încât cu un singur bulb puteai cumpara o casă în cele mai bune zone din Amsterdam (echivalentul a 15 ani de muncă pentru un muncitor obișnuit). După perioada tulipomaniei raspândirea lalelei sa realizat prin intermediul emigranților din Olanda, care s-au stabilit în toate colțurile lumii.

Aceștia au raspândit atât bulbii de lalele cât și atracția pentru aceasta planta minunată, mărindu-i astfel popularitatea la nivel mondial. În decadele următoare prețul lalelelor a crescut și a scazut de mai multe ori, dar olandezii au rămas devotați cultivării acestei plante. De aceea numele lalelei este sinonim cu Olanda.

Asociația Obștească Progresul Dendrologic și Grădina Botanică lansează o campanie de strângere de fonduri pentru construcția și amenajarea Insulei de lalele de pe teritoriul Grădinii Botanice. 

Insula cu lalele este un proiect care va fi realizat chiar în inima grădinii. Conform planului, pe insulă se vor planta numeroase soiuri de lalele, care vor bucura vizitatorii prin grația și rafinamentul său.

Fiind un proiect care necesită multe resurse, administrația Grădinii Botanice îndemnă implicarea cetățenilor și agenților economici. Fondurile colectate urmează a fi folosite pentru achiziționarea soiurilor de lalele, care vor bucura vizitatorii.

Grădina Botanică are nevoie de Dumneavoastră!